Born in Sârbi, Botoșani County, his parents Dumitru Cobzaru and Ecaterina (née Filipescu) were peasants.
Then he wrote books of poems (Război, 1937; Nu sunt cântăreț de stele, 1940; Poezii, 1945; Hrisovul meu, 1947; Pentru inima ce arde, 1955; Poezii, 1962), a travel account (De peste mări și țări, 1959), novels (Singura cale, 1946; Așa am învățat carte, 1955; Primejdia, 1976), autobiographical prose (Puntea, 1963; Bădia, 1966; Sufletul cuvintelor 1984) and memoirs (Memorii, 1982; Mărturisiri, 1987).
His work appeared in Cuvântul liber, Dreptatea, Viața Românească, Vremea, Azi, Contemporanul, Flacăra, Iașul literar, România Literară, Tribuna and Albina.
He wrote the history play Bălceștii (1948) and the film script for Barbu Lăutaru (1954).
The volumes Anotimpuri (1956) and Ritm și viteză (1980) collect travel notes, conferences, articles and reportages.