George Tutoveanu

[1] Signing as George G. Ionescu or G. G. I., he made his poetry debut in the Bârlad newspaper Paloda and in Bogdan Petriceicu Hasdeu's Revista nouă.

His work appeared in numerous periodicals, among them Convorbiri Literare, Cosânzeana, Cele trei Crișuri, Familia, Junimea literară, Însemnări literare, Literatura și arta română, Luceafărul, Noua revistă română, Paloda literară, Revista idealistă, Sămănătorul, Tânărul scriitor and Viața Românească.

[1] He helped found several literary magazines: Ion Creangă, Miron Costin, Pagini alese, Revista modernă.

His subsequent books were La arme (1913), Balade (1915), Patria (1924), Poezii alese (1924), Tinereță (1924), Logodnica lui Vifor (1935) and Sonete (1938).

[1] In late 1943, during World War II, he temporarily sought refuge at his son's home in Bucharest, but ended up staying mainly in the surrounding countryside, due to Allied bombing.

The following year, he married a Romanian-language teacher more concerned about party politics than with his care, and Tutoveanu dedicated a single poem to her.

George Tutoveanu